Povestită de Lucia P., 57 de ani, Buzău

Anul trecut, de Crăciun, am gătit două zile. Sarmale, piftie, cozonac cu nucă, tot ce se face la noi în casă de 30 de ani. Au venit fata cu ginerele și cu cei doi nepoți, care cresc de la o lună la alta și pe care îi văd prea rar.

Am mâncat o farfurie de sarmale cu mămăligă. Una. După un sfert de oră aveam senzația că mi-a rămas o piatră sub coaste, în dreapta. Nasturele de la fustă mă tăia. Am zis că mă duc cinci minute să mă întind în cameră.

M-am trezit la șase seara. Nepoții plecaseră. Ginerele spălase vasele. Pe masă era o farfurie acoperită cu un șervet, cu prăjitură pusă deoparte pentru mine.

N-am plâns atunci. Am plâns a doua zi, când am strâns masa și am văzut că din cozonacul ăla al meu, la care țin ca la ochii din cap, nu gustasem nici măcar o felie.

Cinci ani de „e de la mâncare”

Nu începuse de Crăciun. Începuse încet, pe la 52 de ani. Întâi la mesele mari, de sărbători, de nunți. Ziceam că am mâncat prea mult, ca toată lumea.

Apoi a început și la masa de prânz obișnuită. O ciorbă și o friptură mică și gata, burta umflată ca o minge, greutatea aia în dreapta, și un somn de parcă nu dormisem toată noaptea. Dimineața mă trezeam cu un gust amar în gură, pe care îl spălam cu cafea.

După-amiezile mele arătau cam așa. Rufele stăteau pe fotoliu două zile. Costel, bărbatu-meu, a învățat să-și încălzească singur mâncarea, ceea ce în 34 de ani de căsnicie nu se întâmplase.

Cel mai tare m-a durut altceva. Am început să mă tem de mâncare. Mă uitam în farfurie și mă gândeam ce o să mă coste. La nunta finului nostru am mâncat doar supă și am zis că sunt la regim. Nu eram. Îmi era frică de cum o să-mi fie după.

Ce am încercat

Apă caldă cu lămâie, dimineața. Suc de ridiche neagră, cum ne dădea mama primăvara. Pastile pentru digestie de la farmacie, înainte de mesele mai mari. Am lăsat prăjelile, am trecut pe mâncare fiartă. Tot balonată eram, doar că acum eram și flămândă.

Primăvara trecută m-am dus la doctor. Mi-a făcut o ecografie și mi-a spus scurt:

„Ficatul e cam încărcat, doamna Lucia. Mai lăsați grăsimile și mișcați-vă.”

Le lăsasem deja. Iar după masă abia mă mișcam până la canapea.

Flaconul pe care nu l-am deschis două săptămâni

După Crăciunul ăla, Costel a început să caute pe telefon. Eu nu cred în pastilele de pe internet. Am văzut prea multe doamne zâmbitoare cu borcane în mână ca să mai cred ceva.

Așa că el nu mi-a spus nimic. A comandat, a plătit la curier când eram la piață și a pus flaconul pe frigider.

„Iar ai dat banii pe prostii?” I-am zis-o urât, recunosc. Flaconul a stat pe frigider două săptămâni. Nu l-am atins.

Într-o seară, după o ciorbă de fasole, mi-a fost iar rău. Costel nu m-a certat, nu mi-a zis „ți-am spus eu”. S-a uitat doar la frigider. Am luat o capsulă ca să-i arăt că nu merge.

Pe flacon scria FicatProtect, cu anghinare și armurariu. Pe armurariu îl știam din curtea bunicii, creștea lângă gard și ea îl punea la uscat. Costel citise că anghinarea ajută la bilă și că, atunci când ficatul e obosit, grăsimile din mâncare nu se mai digeră cum trebuie și de-aia îți stă mâncarea ca o piatră. Mi s-a părut că are logică. Tot nu credeam.

Vezi ce scrie pe flaconul de pe frigider

Prima săptămână n-a fost nimic

Asta vreau să o spun cinstit, pentru că eu aș fi vrut să știu. Primele zile n-am simțit mare lucru. Pe la ziua cinci i-am zis lui Costel: „Vezi? Nimic.” Mi-a zis să termin măcar flaconul, dacă tot l-a plătit.

Luam o capsulă înainte de prânz și una înainte de cină, cu un pahar de apă, cum scria pe etichetă. Și, pentru că Costel insista, am început să nu mă mai întind imediat după masă. Ieșeam un sfert de oră prin curte, chiar dacă mă bombăneam singură.

Costel m-a pus să notez pe calendarul din bucătărie, că zice că altfel o să spun că nu s-a schimbat nimic. Avea dreptate, mă cunoaște.

Vreau să încerc și eu FicatProtect

Paștele

La Paști am stat la masă de la prânz până seara. Sarmale, piftie, salată de boeuf, cozonac. Nepotul cel mic m-a întrebat dacă nu mă duc să mă culc, că așa făceam de Crăciun. Copiii țin minte tot.

Să fiu cinstită până la capăt: nu mănânc ca la 30 de ani și nici nu mai e cazul. Dacă exagerez, simt. Dar nu mai fug de la masă și nu mă mai tem de farfurie. Pentru mine asta a contat cel mai mult.

Costel n-a comentat nimic, nici atunci, nici după. A pus doar al doilea flacon pe frigider, lângă primul.

De ce scriu toate astea

Fata mea mi-a zis să scriu, că sunt multe femei de vârsta mea care fac exact ce făceam eu: gătesc pentru toată familia și apoi stau deoparte. Zic că e de la vârstă, zic că sunt la regim, zic că se duc cinci minute să se întindă.

Vin iar sărbătorile. Dacă și tu te gândești deja cu frică la masa de Crăciun, nu te culca imediat după ce mănânci și nu ține totul pentru o singură masă mare. Iar dacă vrei să știi ce stă pe frigiderul nostru, l-am lăsat mai jos.

Eu am dat ochii peste cap două săptămâni. Nu face ca mine.

Lucia

[FORMULAR COMANDĂ]

Ce conține FicatProtect

Anghinare

Susține secreția de bilă și digestia, mai ales după mesele consistente.

Armurariu (silimarină)

Planta folosită de generații pentru sănătatea ficatului.

Rostopască

Folosită tradițional pentru funcția biliară.

Ce spun clienții Izvorul Sănătății

★★★★★

Mă simțeam mereu greoaie și balonată după mese. De când îl iau, digestia e mult mai ușoară și am mai multă energie. Recomand!

Popescu Ionela, București

★★★★★

Am 58 de ani și mâncam greu. Nu mă mai simt umflat după masă și nu mai am acea greutate în dreapta.

Radu Paraschiv, Cluj-Napoca

★★★★★

L-am luat după sărbători, când exagerasem cu mâncarea grasă. M-a ajutat enorm cu stomacul greu și balonarea.

Munteanu Cătălina, Iași

Întrebări frecvente

Comandă FicatProtect, plătești la livrare